Satul britanic transformat în insulă, din cauza inundațiilor

Un mic sat, Muchelney („insulă mare”, în saxona veche), a devenit o insulă, de aproximativ cinci săptămâni, fiind izolat de restul lumii de ape, situație care a provocat critici, la fel ca în întreaga Mare Britanie, cu privire la modul de gestionare a inundațiilor, relatează AFP.

Micul târg se află în partea centrală a Somerset Levels, niște câmpii mlăștinoase, în vest, iar o suprafață de 11.500 de hectare se află sub ape, după ce ianuarie a fost cea mai plină de precipitații lună ianuarie înregistrată în Marea Britanie din 1910 încoace. Astfel, cei 150 de locuitori s-au transformat, de voie, de nevoie, în niște marinari experimentați.

Alte câteva sate trăiesc într-un regim semiautarhic, în voia naturii, baricadate în spatele unor saci de nisip puși în calea apelor al căror nivel continuă să crească.

Weekendul trecut 180 de case au fost acoperite de ape, iar armata se află în stare de așteptare, în contextul în care sunt prevăzute noi ploi pentru miercuri.

Guvernul, în fața unei crize care riscă să se acutizeze, se confruntă cu nemulțumirea tot mai puternică a sinistraților, care-l acuză de abandonarea zonei rurale în favoare orașelor.

Ministrul britanic al Mediului a fost huiduit, în cursul unei vizite în regiune. Prințul Charles era așteptat marți să efectueze o vizită în zonă.

Locuitorii de la Muchelney sunt obișnuiți cu inundațiile. „Ele l-au blocat aici pe Cromwell (în secolul al XVII-lea), în perioada în care viza bisericile”, a declarat zâmbind Catherine Denny, o învățătoare pensionară. Ea și-a exprimat satisfacția că frescele unei abații din secolul al X-lea nu au fost distruse.

„Însă, anul acesta, (perioada inundațiilor) este deosebit de lungă”, constată ea. Începând de la 3 ianuarie, satul, situat pe o movilă, este total izolat.

De atunci, toate căile de acces sunt sub ape, care în unele zone ating un nivel de până la doi metri, iar satul este accesibil doar cu barca.

Lucrurile s-au complicat, de la mersul la serviciu și dusul copiilor la școală până la cumpărături.

„Îți trebuie două ore să te duci să cumperi o pintă de lapte”, rezumă un locuitor, Nigel Smith.

„Atunci, ne organizăm”, spune Catherine Denny, adăugând că oamenii se ajută reciproc („Ai cartofi? Aduc eu pâine”) la biserică, unde sunt organizate mese.

„Oamenii spun că ar trebui să se facă ceva. Dar, sincer, nu știu ce s-ar putea face. Este râul, iar în jur este câmpie. Dacă nu accepți acest lucru, mai bine nu te instalezi aici”, subliniază ea.

Guvernul sugerează același lucru, întrebându-se dacă este necesar ca aceste zone inundabile să fie protejate cu orice preț. Ele sunt puțin locuite, iar oamenii s-au instalat în zonă în deplină cunoștință de cauză.

„Construirea unor diguri este foarte scumpă”, declară Lordul Chris Smith, conducătorul Agenției pentru mediu. În ceea ce privește o eventuală dragare a albiilor râurilor, premierul David Cameron a promis patru milioane de lire sterline în acest scop, însă cei mai mulți dintre experți apreciază că operațiunea nu va servi la nimic.

„Să lupți împotriva naturii nu conduce decât la eșec. Singura soluție rațională este să te retragi”, afirmă Colin Thorpe, un specialist în domeniu, de la Universitatea de la Nottingham, citat de The Daily Telegraph. El îi încurajează astfel pe unii ecologiști care visează să transforme zona într-un adevărat „Camargue (sudul Franței) britanic”.

În opinia lui Robin Bord, sătul să vadă „câmpul putrezind” la Muchelney, aceste afirmații sunt „sfâșietoare”. „M-am născut aici. Au fost dintotdeauna inundații, dar niciodată atât de importante. De ce? Pentru că râurile nu au mai fost dragate de 20 de ani. În schimb, se preferă să se cheltuiască 20 de milioane de lire sterline pentru un sanctuar pentru păsări. Cei de la Guvern preferă păsările oamenilor”, denunță el.

Nigel Smith este mai puțin virulent. „Cei care s-au săturat cu adevărat au fost afectați în mod direct de inundații, au pierdut o casă. Ceilalți își fac griji”, spune el.